Până acum, competițiile din Brașov mi se asociau mai mult cu asflatul. Posibil din cauza unor maratoane și semimaratoane alergate până acum pe asfaltul din jurul acestui minunat oraș.

Nu că nu mi-ar plăcea asfaltul Brașovului, dar nu-mi prea place asfaltul la general. Din această cauză cu greu am cedat insistențelor lui Grigore Mocrac, ambasadorul RunMoldova pentru zona Brașov, de a veni și a “gusta” din Tâmpa și Masivul Postăvarul. Pentru această insistență, dar și pentru jumerele cu ceapă și țuica de după, îi spun un mare MUL-ȚU-MESC!

“Meniul” acestei competiții conține trei distanțe: un cross pe Tâmpa de 9 km și 369 metri diferență de nivel (timp limită 4 ore), semimaraton de 21 km și 1016 diferență de nivel (timp limită 7 ore) și maraton, cu o vizită pe vârful Masivul Postăvarul, de 38 km și 2056 de metri diferență de nivel (timp limită 8 ore).

Brașov Maraton mi-a părut, mai degrabă, o șezătoare a unor buni prieteni, care nu s-au văzut de ceva timp. De o zi, săptămână sau un an. Salutări “fierbinți” și multe zâmbete. Și eu, accidental, am dat nas în nas cu Livian Trufin, “legenda” constănțeană, inclusiv și în alergare!

Mi-a plăcut nespus de mult “arhitectura” acestei commpetiții. O zonă de START/FINIȘ compactă, cu doar cțteva sute de metri pe străzile orașului.

Astfel, nu au de suferit nici picioarele alergătorilor și nici ne-alergătorii, o parte din care sunt hiper sensibili la o eventuală reținere în calea vieții. Un alt pas al organziatorilor, care oferă un confort maxim alergătorilor în calea spre Tâmpa, este startul la diferite ore și număru redus de participanți la fiecare distanță.

Deci, start și dă-I foială! După o încălzite de un kilometru și ceva, începe urcarea pe Tâmpa, care durează peste doi kilometri. Fără ambuteiaje majore din cauza potecii înguste și a pietrelor umede.

După, începe călătoria prin arome de pini și priveliști excepționale spre Vârful Postăvarul.

După kilometrul opt deja se aleargă pe zăpadă, iar după 12, deja se merge la pas (cel puțin eu). Din vârf, de la kilometrul 16, începe coborârea interminabilă, plină de “capcane” înzăpezite sau înglodate.

Mai departe, e o plimbare prin verdeața “virgină” și înaintarea spre finiș prin grupuri de susținători și pereții antici ai orașului vechi!

În final, această competiție mi-a plăcut foarte mult. Un fel de micro Transylvania (ploiță, fulgușori, glodișor, munțișori, văișoare etc.), cu excepția existenței marcujului.

Marcaj a fost desul pentru ca să ghideze rachetele și melcii, dar să nu inunde pădurea cu plastic. Organizatorii chiar au băgat o alergare publică pentru ca toți amatorii de trail din Brașov să fie siguri că nu a rămas marcaj pe traseu.

Alimentarea pe traseu – tot de ce ai nevoie! Desigur, a lipsit caprese și carbonara, dar am supravețuit!

Voluntari, unde trebuia, și chiar unde totul era clar. Mai mult, traseul era patrulat de salvatori, iar pe traseu am văzut băieți responsabili de ordinea publică.

Mai mult, această competiție se încadrează perfect în „calea/antrenamentele” pentru ultramaratoanele din primăvară-vară. Un lanț logic oferit de competițiile din Romania – Iașiîntrail, Brașov Maraton, Salomon EcoRun Moeciu, Transylvania100k, Marathon7500!