„Calitatea” competiției Ciucaș X3 o „simți” chiar din momentul intrării pe pagina web a acestui trail. Simplu și informativ, toată informația e la un click distanță. Cea mai comodă „inovație” este posibilitatea de a-ți „construi” taxa de participare după bunul plac. Dacă ai nevoie de echipamente pentru alergare, le poți include în kit-ul de start, la un preț și o calitate foarte bună. La fel e și cu produsele de care vei avea nevoie pe durata cursei. Luând în considerare mărimea taxei în perioada imediat următoare deschiderii înregistrărilor, Ciucaș X3 este unul din cele mai accesibile trail-uri „mature”.

La fel de „bogată” și variată este locația unde are loc competiția – satul Cheia. Epicentrul Ciucaș X3 este sala sporturilor. Aici are loc ridicarea kit-urilor de participare. În spatele ei se află zona de camping, iar în raza de până la o sută de metri – zona de start, două localuri de alimentare și chiar o piață cu produse de artizanat.

Toate aceste locații reușesc să facă față „exploziei” de sportivi care „cad din pod” pe capul localnicilor timp de un weekend, în fiecare toamnă.

Sala sporturilor este divizată în două jumătăți, oferind participanților un “iarmaroc” de mărfuri și produse sportive, de la cea mai performantă încălțăminte și bețe de alergare, până la produse eco. Mai mult, sportivii pot face și un „test-drive” al adidașilor pe care ar vrea să le cumpere. Și nu doar un test de câteva sute de metri, dar să alerge în ei tot traseul.

Cealaltă jumătate de sală este divizată pe zone, în care fiecare sportiv își ridică numărul de înregistrare, după care face o tură pe la punctele de eliberare a produselor precomandate la înregistrare. Totul fără rânduri prea mari.

La fel e și zona de camping. Este destul de încăpătoare, chiar și pentru cei care ajung la Cheia pe la miezul nopții, doar cu câteva ore înainte de start. Dușurile și wc-urile ajung pentru toți.

După ce anul trecut am „gustat” din maraton, în acest an am ales din meniul Ciucaș X3 un ultra de 105 km.

Startul, ca și anul trecut, este plin de emoții, iar „temperatura” este ridicată nu doar de adrenalina sportivilor, dar și de anturajul din preajma liniei de start, în special muzica vie.

După această linie începe un traseu, cum se spune cam peste tot, destul de alergabil. Eu aș spune că e destul de alergabil, la ultra fiind doar câteva porțiuni unde e mai complicat nu doar să alergi, dar și să mergi chiar.

Cursa te poartă prin poteci împădurite și coline confortabile. De exemplu, în acest an nici nu am observat cum am făcut primii 30 de kilometri, atât de blând era traseul.

La fel a fost și în cazul „tunelului” prin albia unui râu de munte și cascadele de pietre pe care trebuie să le urci.

Desigur, zona Ciucaș e mai „capricioasă” și te face să transpiri un pic, în schimb, după asta ai coborâri și urcări line, chiar până aproape de linia finișului.

Aici însă, pe toți cei de la ultra și semimaraton îi așteaptă marea surpriză – o acumulare de sub 1000 de metri pe o distanță de mai puțin de 9 km.

Urcarea începe în albia unui râuleț de munte, apărut din cauza ploii din vârful muntelui, continuă cu o porțiune de coniferi presărate cu petroaie de câțiva metri în diametru și, spre final, cu stânci abrupte.

Dacă e să mai adăugăm la acest cocktail și întunericul nopții, plus o ceață densă cu ploaie rece de toamnă, atunci putem spune că tabloul ultimei porțiuni dinaintea finișului este complet.

Și pe cât de „fioros” ar suna o astfel de descriere, pe atât de plin de căldură sufletească și voie bună este tot traseul de ultra, aceasta datorită voluntarilor. Aceștia te susțin nu doar la punctele de alimentare, extrem de darnice în „gustoșenii”, dar și în locurile unde sportivii o pot „lua razna”.

Desigur că nu totul e atât de vesel și frumos. Există porțiuni unde nu ar strica un marcaj mai pronunțat. Cei care au alergat maratonul îl cunosc mai bine, dar au fost câțiva sportivi pe care i-am reîntors „pe drumul cel bun”.

În plus, segmentul de după baraj te usucă – la propriu și la figurat. Nu e destul că este extrem de monoton, dar organizatorii au cam uitat să instaleze pe această porțiune un punct de hidratare.

Desigur, „seceta” pe această porțiune a fost răsplătită printr-un apus superb, dar organizatorii ar trebui să rezolve pe viitor această problemă.

Oricum, Ciucaș X3 rămâne una din preferatele mele competiții din România în primul rând din motivul menționat la început – este o sărbătoare sportivă ca la carte!