Posibilitatea de a participa la Maratonul Nisipului a „căzut din pod”. Decizia a fost luată practic imediat.

Mai întâi de toate pentru că evenimentul este singurul maraton sută la sută pe plajă. În al doilea rând Mamaia, locul unde a avut loc maratonul, se află la o distanță relativ mai mică în comparaţie că alte maratoane la care am participat anterior.  Bineînţeles şi cheltuielile, de asemenea mai mici, contează ).

Zis și făcut!

La „multbatjocorita” frontieră moldo-română nici urmă de cozi şi maşini. Timpul petrecut în vamă (MD şi RO), inclusiv tradiționalul Duty Free, nu a depăşit în total 30 de minute. Ba mai mult, vameșul român, care s-a apropiat cu intenția unei discuții bune, aflând că mergem la Maratonul Nisipului, s-a limitat doar în a spune “ei hai, unicul, ce nu mai sunt plaje în lume?”.

Drumul Leușeni – Mamaia este unul „controversat”, dar suportabil. Inclusiv și podul Fetești, unde după miezul nopții nu mai sunt angajați care să perceapă taxa de trecere. Aici achitarea prin SMS este autorizată doar dacă se efectuează de pe un număr de telefon al operatorilor locali. Astfel, tot drumul LED-urile te anunță să achiți taxa cât mai rapid pentru a nu fi amendat (în final am achitat doar la întoarcere, fără a fi atenționat de operator).

Acum, Mamaia!

La sfârșitul lunii martie acest oraș, arhiplin în sezonul estival, aminteşte mai mult de
renumitul Silent Hill. Doar că fără scene de groază. În general fără scene de orice fel, dar şi fără oameni.
Străzile aparțin câinilor vagabonzi care așteaptă sezonul de depunere a grăsimii pentru următoarea iarnă.

Tradițional, cu o zi înaintea maratonului am bifat antrenamentul de aclimatizare. Şapte-opt kilometri în ritm relaxant și într-o ambianță calmă. Extrem de calmă.

Am avut ocazia să fac cunoștință cu majoritatea tipurilor de plajă din Mamaia. Apropo, plaja este foarte îngrijită, chiar dacă nu sunt turiști. În schimb, erau mulți oameni din Constanța care se plimbau în liniște, deși foarte puțini care făceau sport.

După căscatul gurii la tot felul de construcții arhitecturale postmoderniste, seara a venit timpul tradiționalei pasta-party (despre care voi povesti separat).

Ziua startului!
Toate competițiile la care am participat în acest an (Verona, Malta, Odessa și Mamaia) m-au făcut să înţeleg cât de ideală este organizarea Maratonului Internațional Chișinău.

Principalele probleme ale Maratonului Nisipului sunt procedură anevoioasă de înregistrare și lipsa unui Sport Expo (în achimb multă publicitate a tot ce nu putea fi gustat pe loc). Chiar și în ziua startului nu puteai găsi de unde să cumperi o sticlă de apă sau ceva mai “tare” (izotonic). “Norocul” organizatorilor este numărul redus de participanți (sub 1000 de  persoane). Toți au avut acces lejer la parcarea aflată la câțiva zeci de metri. Nu s-au produs ambuteiaje la start. Dispoziție minunată și sportivi zâmbăreți înainte de start.

START!

Un start calm și fără prea multă grabă. Primii câţiva zeci de metri îi pun pe toți în gardă din cauza nisipului care “înghite” adidașii până la șireturi. Un mic ambuteiaj la cotitură și mai departe pe linia mării.

Norocul tuturor sportivilor a fost că la start fiecare economisește din forțe și aleargă într-un ritm mai lejer.Din această cauză numărul sportivilor „pe metru pătrat” era mai mic în primii 2 km parcurşi (2-3 sportivi în medie pe  mp).

După lecțiile învățate la Verona și Malta, am înaintat cu un ritm mai mult decât confortabil – 5.40 min/km. Inclusiv din cauza nisipului și mulţimii de scoici, care împiedicau sportivii să dezvolte o viteză înaltă fără a pierde toată energia acumulată.

Plaja a devenit mai prietenoasă pentru vitezomani după kilometrul 5-6. Eu am decis să cobor sub 5 min/km abia la kilometrul 9, ritm pe care l-am păstrat până la finiș, viteza maximă fiind de 4,4 mln/km. În ansamblu, Maratonul Nisipului are un traseu mai mult decât confortabil, indicatorul denivelărilor fiind sub 5 metri la 10 km.

În plus, sportivii erau ajutați de o adiere de vânt, care nu împiedica, ci, dimpotrivă, ajuta sportivii să se simtă mai proaspeți (dacă se poate spune așa despre semimaratoniști și maratoniști).

Cea mai “veselă” componentă a fost plaja. În primul rând, imediat după start fiecare sportiv încerca să-și aleagă un traseu pe suprafețe cât mai solide. Din această cauză mulți alergau pe sinusoide şi de cele mai dese ori se intersectau cu traseul altor sportivi. Tot din această cauză uneori apăreau „scurtcircuite” între sportivi, efectul cărora erau doar zâmbete vinovate.

În plus, plaja are o lățime de vre-o 20-30 de metri, astfel încât sportivii migrau de la o margine la alta în funcție de oazele de nisip bătătorit. După kilometrul 7-8 a devenit și mai “vesel” de alergat din cauza sportivilor profesioniști, care se întorceau deja înapoi și care, la fel, își alegeau cele mai comode căi.

Și, desigur, cel mai popular „concurs” era cum să alergi pe marginea plajei fără să dea vre-un val de apă peste tine. Practic nimeni nu a avut norocul să ajungă uscat la finiș, inclusiv și eu. De fapt, “fuga de valuri” a fost principala distracție pe o distanţă de circa  3-4 km, dar și principalul catalizator al vitezei.

Ce ține de dispoziție, Maratonul Nisipului din acest an a fost în primul rând un generator de multă voie bună și doar după aceasta o competiție.

Multe glume, selfie, încurajări pentru cei “leșinați” etc.

Posibil din această cauză sportivii din Moldova – rezerva strategică de glume și veselie a atleticii ușoare, a revenit acasă cu un “sac” de locuri pe podium (mai multe despre aceasta pe www.publika.md și www.sporter.md ).

Pentru mine a fost unul din ultimele antrenamente de long-run de până la a 33-a ediție a Maratonului de la Roma. Cu un timp general de 1.43.34, dar departe de 1.30.00 pe care ași vrea să le obțin în acest an la proba semimaraton.

A fost vesel și relativ ușor, reieșind din viteza, înaltă pentru mine, la ultimii kilometri ale competiției.

Impresia generală

O competiție care se merită a fi vizitată. Cu o organizare și un traseu net superioare Maratonului Internațional din Odessa, Maratonul Nisipului este locul unui antrenament excelent în afara asfaltului și doar atât (pentru cei care au răbdarea să facă în drum 16 ore din totalul de 48 de ore ale week-end-ului).

Poate și a unor plimbări în liniște prin “orașul fantomei sezonului estival”. În rest, pentru activități “extra-sport”, Odessa depășește cu mult Mamaia. În orice caz, chiar și o călătorie de o zi, condimentată cu un semimaraton, câteva delicii și un vin românesc, sunt potrivite pentru un sfârșit de săptămână activ, relativ relaxant (îndeosebi traseul Cahul-Chișinău).

p.s. Victor Burea și Petru Botezat, felicitări cu primul semimaraton internațional și mulți kilometri interesanți înainte!