E simplu – nicicum! Fiecare maraton are caracterul său în funcție de traseu şi condițiile meteo. Toate însă sunt caracterizate de acelaşi principiu – mai rapid nu întotdeauna înseamnă mai repede. Şi maratonul de la Malta, la fel ca şi semimaratonul de
la Verona, au fost pentru mine o dovadă în acest sens. Ajuns la linia de start, cu rezervorul arhiplin de energie şi adrenalină, mă simțeam în stare să parcurg distanţa dintr-o suflare (graficul denivelărilor a mai contribuit la indicatorul optimismului).
Start! Și picioarele au prins aripi. Peisaje frumoase. Temperatura mai mult decât confortabilă – peste 20 de grade. Nici nu am observat primii 15 km la viteze peste patru minute şi jumate per km, deși pentru a-mi atinge obiectivul aveam nevoie de o viteza medie de 4,59. În final am atins o viteză medie de 5,18.
Gata de o “recoltă” bogată de felicitări la finiş, am început să „recoltez” surprize mai puțin plăcute chiar pe traseu. Prima – un
vânt puternic dinspre mare. A doua – o serie de coline cu lungimi semnificative. Ambele mă aruncau tot mai des la viteze de sub 6 min la km.
Şi ultimul acord, ambuteiaje pe stradelele unor orăşele de pe traseu. Nu a influențat cu mult rezultatul final care a fost sub așteptări, dar a contribuit la pierderea vitezei. Inclusiv un rol l-a avut şi atitudinea neserioasă față de o traumă care parcă nu prea mă deranja, dar şi echiparea necorespunzătoare.
La o temperatura sub 10 grade, la ora 5.30 când ne-am pornit, am ajuns la start îmbrăcat excesiv de călduros, fiind nevoit peste două ore sa mă dezbrac și să arunc haina pe bordură.
În final 3:42:00 în loc de obiectivul dorit – 3:30:00.
Concluziile Maratonului de la Malta.
Nu te sâli – cum se spune “la țară”. Nu o rupe din loc chiar din start. Sunt primii km şi e ambuteiaj. Mai bine o viteză un pic mai mică, dar relativ constantă pe tot traseul.
O atitudine cât mai serioasă față de factorii de disconfort. Dacă doare “într-un loc”, rezolvă până la start. Doar în filme eroii cu o suliță înfiptă în spate mai aleargă vre-o 20 de km nimicind dușmanii. La fel şi cu echipamentul, mai bine să-ți fie un pic mai frig decât mai cald.
Fii gata că traseul real e mult mult mai complicat decât cel de pe harta organizatorilor.
Respectarea graficului şi distanțelor obligatorii de la antrenamentele de până la maraton.
Despre maratonul de pe Malta
O organizare caracteristică stilului poporului din această parte a planetei. O atitudine ușuratică față de tot ce înseamnă disciplină şi punctualitate. E primul maraton internațional cu un sport kit ascetic (un tricou din material simplu care a fost ignorat de majoritatea sportivilor), un SIM Vodafone fără bani în cont şi o broșură despre maraton. Oricum, la această sărbătoare a sportului au participat sub 5000 de persoane din câteva zeci de state.
Lipsa unui Sport Expo de unde să poți procura cele necesare pentru maraton.
Şi “cireaşa de pe tort” – un sistem total enigmatic de premiere. Premii bănești au luat doar localnicii. Sportivul moldovean Liviu Croitoru a ocupat locul doi la semi maraton, dar a fost ignorat la împărțirea premiilor bănești. În plus, sportivii au fost premiați în funcție de timp şi nu în funcție de sosirea la finiş. Ei, dar fiecare gazdă cu “taracanii” săi.
O prezență neobişnuită a avut-o compania DHL, unul din partenerii maratonului. Automobilele acestei companii au transportat bagajele de la startul competiției la finiş.
În final
Maratonul de la Malta merită a fi vizitat doar din cauza valorii istorice a acestei insule, care din anii 200-300 înaintea lui Hristos şi până în secolul XVII a trecut prin mâinile câtorva zeci de stăpâni, în calitate de trofeu sau simplu cadou.
Dacă e să vorbim de prețuri –
20 euro – transport Chişinău – București
30 euro – zbor București – Malta (WizzAir)
30 euro – zbor Malta – Bologna (RyanAir)
45 euro – zbor Bologna – Chişinău (WizzAir)
40 euro – cazare două zile Malta
60 euro – cazare două zile Bologna
TOTAL 225 EUR
Mai multe despre istoria şi bucătăria insulei separat tot pe www.run4fun.md
P.S. Cu profund respect pentru sportivul care a alergat maratonul pe proteze şi cu condoleanțe pentru familia sportivului britanic de 55 de ani care a decedat pe traseul maratonului. Cu un kilometru până la finiș.