La “palme” cu Marathon7500

20190712_133219

Această competiție a devenit în ultimii ani “coșmarul” și visul meu. Este singura competiție pe care am abandonat-o de două ori (în 2016 pentru că eram “verde” și 2018 din cauza că am reușit să manipulez mine însumi). În acest an am venit să-mi iau revanșa.

20190712_200603

Asigurat nu doar cu o asigurare medicală pentru sporturi extreme de la Donaris Vienna Insurance Group (mulți își iau asigurarea de bază, care pe munte nu este nevalabilă, desi cea pentru sporturi extreme te costă doar cu câțiva euro mai mult), dar și cu rezerve de energie și o dorință enormă de a ajunge până la finiș și a egala scorul 2:2.

20190711_110631

Deja tradițonale, plecările echipajelor comunității RunMoldova pornește de la o șezătoare la Avante, partenerul care nu doar ne-a alimentat automobilele, dar și ne-a asigurat cu cele mai sportive Hot Doguri și cea mai energizantă cafea. Erupția de glume și voie bună ne-a încărcat pentru orele petrecute în drum spre Peștera.

20190711_201638

Maraton7500 este una din puținele competiții unde vii ca la o întâlnire cu absolvenții. Multă lume bună și frumoasă cu care te întâlnești și la alte competiții, dar în special aici, în epicentrul luptelor interne.

20190712_154932

Marathon7500 nu s-a schimbat în ultimii patru ani de când îl cunosc. Da, el a schimbat oamenii. Pe unii i-a stricat, la fel ca și medaliile rămase la linia de finiș (7500 e legendar că medaliile rămase sunt distruse cu ciocanul la linia de finiș la premiere). Pe alții, ia călit cum călește focul lutul din care sunt făcute medaliile.

20190712_114808 - Copy

Vreau să cred că voi face parte din a doua categorie. Dar, să o luăm de la început. Cursa 7500 făcea, în acest an, parte din proiectul MYVOLVOULTRARACE200k – două ultra maratoane de 100 de kilometri într-o săptămână.

20190711_203045

O nouă călătorie în care XC90-ul nu numai m-a adus la un capăt de lume, dar și mi-a servit drept un hotel de toate stelele în câteva seri friguroase cu ploi.

20190711_223419

Start-ul la ultra întotdeuna începe mai rapid decât ai vrea. Și, plini de veselie am pornit-o cu noul vechi și vechiul nou coechipier Valeriu Arnăutu.

20190712_112056

Cu glume și multă vorbă am depănat primii patruzeci și kilometri, urcând numeroasele “trepte” ale jepilor mici, pășind babele și întinzând la nesfârșit prima urcare spre Omu. Locul unde am primit prima palmă de la munte, sub forma unui strat de zăpadă și a unei temperaturi de doar câteva grade.

20190712_153130

Descrierea traseului pas cu pas este un proces mai puțin interesant decât un video sau poze, nemaivorbint decît trcerea desinestătător al coborârilor și urcărilor pe Omu. Alergările pe crestele de după urcarea pe Bucșoiu și planarea pe aripile vântului spre Omu. La fel, nici o poză nu va reda calvarul ultimei coborâri și urcări spre Omu. Precum și calea interminabilă spre Peștera în zorii zilei.

20190713_170112

Pot doar să mă împart cu o serie de lecții și emoții. În primul rând, organizatorii permit să startezi cu o variantă lights a echipamentului. Asta ar însemna că pot fi lăsate acasă suprapantalonii, de luat o scurtă și alte straturi mai subțiri și mai ușurele, poate de renunțat la bețe, care te pod împiedica la prima urcare (dar eu nu le voi lăsa nici la anu și nici la celălalt).

20190712_114928 - Copy

În același timp, mai ales la ediția din acest an, trebuia de acordat o atenție maximă alimentării și punctelor de hidratare. Ediția din acest an a fost una de post, cu mâncare sub limita de existență și apă puțină.

20190714_093514

Pentru prima dată, am fost echipat cum se cuvine, pentru munte și nu pentru selfiuri. La insistența lui Horia tătaru am probat geaca Salomon X Alp 3L 20k/30k care m-a protejat de minune de vântul geros, de ploile din tabără, care mi-a oferit posibilitatea să țin sub control temperatura din interior prin buzunarele care asigură aerisirea corpului și nu admite generarea condensatului care te taie până la oase când scapi o răfală de vânt sub scurtă. Mi s-a creat impresia că cei de la Salomon au încrucișat o geacă de alergare cu folia de protecție, așa de bine m-a ținut la sobă această haină. Plus mănuși și supramănuși Salomon, pantaloni și alte două straturi termo sus.

20190712_172601

Mult m-a ajutat, mai ales în a doua jumătate a cursei GARMIN-ul. A fost de câteva ori când căscam gurea pe deauri, sau intram într-un vual dens de ceață și cam o luam pe deauri, iar ceasul mă tot împingea înapoi pe traseu.

20190714_094803

Pentru a neutraliza vocile din cap care tot șopteau că mai sunt ani și un abandon doar va face mai veselă această călătorie, practic nu am prea stat prin cabana de pe vârful Omu. Intram doar pentru a ciuguli ceva și a pelca mai departe. Am avut noroc de frig, din care cauză am consumat mai puțină apă și pe Omul nu am luat din apa pregătită pentru alergători decât doar o dată.

20190714_131153

Pentru prima dată, în a doua jumătate de cursă am luat pastile Traumeel. Dacă sincer, m-au ajutat. Valurile de dureri în genunchi erau stinse de efectul acestora. În rest, mi-am dat un șut în fund cu un Red Bull la ultima ieșire de pe Omu. M-a ținut cu bine și m-a tot gonit până în șa.

20190714_101524

Ce ține de alimentație, gelurile și shoturile SIS sunt în afara concurenței. Am luat la fiecare oră și a lucrat tot ca ceasul.

20190712_182346

Dacă e să vorbim despre emoții, Marathon7500 oferă chinurile și suferințe perfecte, care te leagă și mai mult de munte.

20190713_170332

Da! Chiar și cu potecile împânzite de liane, cu urcările rămase fără lanțuri, cu un marcaj nou, dar câte o dată prea rar, cu coborâri zdrobitoare și urcări infinite. Cu ger, nesomn și tot buchetul. 7500 este cursa de pe polița de sus, pe care dacă ai ajuns-o cu mâna, poți lua cu ușurinț oricare de sub ea. Revin și sper să fie la fel de chinuitor și imposibil de ajuns la finiș!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *