Vremea celor mai buni!

Trei-patru ani în urmă, îmi plăcea să spun că alergarea a căpătat amploarea unei epidemii. În decurs de un an de la primul maraton, alergătorii au “ieșit din scorburi” și și-au „îndreptat aripile”. De prin parcuri au cam dispărut tinerii care, în văzul lumii, lichidau berea cu viteza producătorului și au apărut “baleronii” care își tot făceau câte un sefie la fiecare un kilometric-doi. Eram în apogeul acestei boli, cu dorința de a rupe asfaltul și picioare cu care puteai doar să proptești ușa de la harman.

Au urmat ani în care poporul a învățat mult pe propriile greșeli, iar după câteva rânduri de unghii împrăștiate prin Europa Centrală, am ajuns în momentul în care putem spune – Moldova, acum ai alergători! (nu că nu i-ar fi avut până acum, dar vorbesc despre amatorii din leagușatnik).

111

Am ajuns în momentul în care “turbații” fac sute de kilometri dintr-o săritură. Vitalii Klopot preferă să-i tragă un 300 de km în locul puiului de somn, Tihon Vasile și Iarmolenco Nichita au făcut primele încercări să se sinucidă prin alergare făcând 160 de km dintr-o bucată, Iurie Furtună și Viorel Miron fac achiziții angro de maratoane și semimaratoane, Ionică Dicusari poate face cercuri pe asfalt până când nu-l roade ajungând în asfalt până la genunchi, Arnăutu Valera, în general, își rupe chiar și piciorul, numai să-i fie mai interesant să alerge câteva ultramaratoane de sub 100 de kilometri în doar 2-3 luni.

40243209_2078930055458994_303017849767591936_o

Suntem martorii timpurilor în care amatorii profesioniști din Republica Moldova, ghidați de legende vii gen Vitalie Gheorghiță, trec cu ușurință de 1.30 la semi și 3.00 la maratoane. Ion Guțu și Ceban Mihail suflă maratoanele și semimaratoanele europene unul după altul, iar Andrei Bogaci tot mai des își arată năravul șocând pe toți pe lângă care zboară.

Nemaivorbind de puternica parte frumoasă a alergătorilor, Natalia Zbârnea, Zinaida Sacară, Diana Nastas, Mihaela Chilaru, Ana Ganceariuc și alții care planează deasupra kilometrilor, spre podiumuri. Și cu multă admirație față de rezerva națională de metal – Ana Cazacu!

33869740_994017497430759_5682247878706200576_o

Mai sunt zeci și zeci, care aleargă pentru a-i arăta tarakanului noi înălțimi și care ne împodobesc chaturile cu perle și zilele cu superbă dispoziție.

Cu plăcere vă voi enumăra pe toți, pentru că vă cunosc pe fiecare în parte. O voi face-o în următorii ani în preajma podiumurilor competițiilor organizate de RunMoldova.

Nici nu-mi iau rămas bun, cum ar părea. Pur și simplu am ajuns în momentul în care avem cu ce și avem unde. Am ajuns să avem lunar gastraliori, care pleacă după medalii în toată lumea. Am redescoperit România, ajungând la o prezență de 30-50 de alergători moldoveni la EcoRun Moeciu și Transylvania100k. Am ajuns să avem câte 1-2 competiții în fiecare lună în Republica Moldova.

32498199_987991724700003_887955020677382144_o

RunMoldova, prin multe calorii și celule nervoase arse, Sergiu Ipatii, Serghei Dzero și Vitalie Jalbă, își propun pentru acest an să organizeze primul Ultra Trail din Republica Moldova – VOLVO Ultra Race (despre care într-o altă postare), să continue practica celor trei distanțe la Dragonul de Aur și, desigur, să încheie partea festivă a anului cu o căldărușă de vin și un iascișiel de plăcinte la Tarabostes Trail.

Tot în acest an, alergătorii moldoveni se vor revărsa spre Gran Canaria și Chamonix la UTMB, iar un grup organizat de cel puțin 20 de moldoveni va inunda Cappadocia Ultra Trail, pentru a renaște tradiția alergătorilor din Moldova de a merge împreună în călătorii pline de sport, veselie și știe Valera Arnăutu de încă ce.

Am ajuns să fim o comunitate vie, plină de zeci de campioni, de sute de oameni excepționali, de mii de practici și soluții și millioane de istorioare din călătorii comune. Trăim timpuri minunate în vremea celor mai buni!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *