Pe alergători, sau îi „alungăm în rezervații” – sau îi prindem cu „saciokul” prin tot orașul!

Dezvoltarea infrastructurii sportive nu este „un cadou”, ci o obligațiune – parte componentă a oricărui plan de dezvoltare al unui oraș. Consluzii din #myvolvoultrarace.

20181227_183625

La trecerea între ani am avut posibilitatea să testez condițiile pentru opracticarea alergării în mai multe orașe europene. Am făcut între 10 și 15 km în Brașov, Sibiu, Timișoara, Budapesta, Viena, Salzburg,  Munchen, Innsbruck, Verona, Bergamo, Geneva și Courmayour. Putin peste 120 de km.

20181230_092445

Experiență, care mi-a arătat mai multe soluții, „naturale” sau construite de autorități, pentru amatorii de alergare sau oricare  alt mod activ de viață sub cerul liber. Și fiecare din aceste soluții poate fi implementată, cu bani “grei” sau “o căldare de vopsea”, în Chișinău.

20181228_075715

(Locație poză: Brașov)

Pentru început, ce am în vedere când spun – infrastructură pentru alergători? Un traseu de alergare cu o distanță minima de 3-5 km, fără repetări, preferabil fără careva obstacole, cum ar fi drumurile publice cu semafoare, pietonalele aglomerate etc.

20181228_131710

(Locație poză: Sibiu)

Reieșind din gradul de comoditate pentru alergători, orașele enumerate pot fi grupate pe trei categorii: orașe cu o infrastructură simbolică (de ochii lumii), cum a fost Brașov, Timișoara, Bergamo și Courmayour, orașe cu o infrastructură naturală (lac, râu, fortificații etc.) cum e Budapesta, Salzburg, Munchen, Geneva.

20181229_114601

(Locație poză: Salzburg)

Și orașe care au incorporate infrastructura sportivă în lanțurile de parcuri, de exemplu, Sibiu, Innsbrusk  (lanț din poduri combinat cu faleza râului), Viena (monumente de arhitectură și parcuri unite ptintr-un lanț de piste pentru bicicliști și alergători).

20181228_165900

(Locație poză: Timișoara)

Din tot grupul de orașe vizitate, top trei sunt Budapesta, pentru condițiile ideale pentru alergători și bicicliști, Geneva, grație lacului care “descarcă” centrul istoric de alergători și Sibiu, datorită unui traseu exceptional prin parcurile sale.

20181228_222456

20181228_210833

(Locație poză: Budapesta)

Concluziile generale sunt că, indiferent de existența sau lipsa unei infrastructuri, anotimp sau ora zilei, în fiecare dintre aceste orașe m-am intersectat cu alergători, de la 5-6 până la zeci. Și aceștea fie că fac sport în locuri izolate de fluxurile de pietoni și automobile, fie că se intersectează creând obstacole unii altora.

20181228_165714

(Locație poză: Timișoara)

Și reieșind din experiența acestui proiect, dar și din exemplul comunității de alergători din Chișinău, pot spune că numărul sportivilor, peste tot, este și va rămânea într-o continua creștere, cu mici variații pe perioada rece și ploioasă a anului, în care unii alergători “cad în hibernare” sau “migrează” în sălile de sport.

20181229_164609

(Locație poză: Munich)

Care ar putea fi soluțiile pentru Chișinău? Revenim la ideia lui Victor Chironda, soluție aplicată în Sibiu, Munich, Budapesta și alte orașe alergate.

20181229_164901

(Locație poză: Munich)

Singura soluție rapidă și la costuri care pot fi suportate de către autoritățile locale și/sau centrale este crearea tandemurilor de parcuri în fiecare dintre sectoarele capitalei, după care ar putea “lega”  toate parcurile, creând o pistă pentru alergători și bicicliști de minim 20-30 de km.

20181229_164822

(Locație poză: Munich)

De exemplu: după ce ar fi valorificate/amenajate toate pistele natural posibile din Valea Morilor (trail runnerii le cunosc), acesta poate fi unit foarte simplu cu Dendrariul (dacă se găsește un partener, poate fi executat și la 0 cheltuieli pentru buget). Astfel am obține o pistă neintreruptă de 8-9 km.

20181228_131653

(Locație poză: Sibiu)

Un pic mai complicat ar putea fi “unite”, printr-un coridor de semafoare, parcurile de la Poșta Veche și sectorul Râșcani. La moment ele arată mai mult ca niște jungle.
20181231_131432

(Locație poză: Bergamo)

La fel arată și tot la fel pot fi unite și Grădina Botanică cu parcul de vis-à-vis. La o etapă finală, tandemul Valea Dendrariului, poate fi unit, prin piste pentru cicliști cu Parcul Alunelul, Parcul La Izvor, tandemul Poșta Veche – Râșcani, Valea Trandafirilor și Grădina Botanică. Anul trecut am alergat acest traseu de peste 40 de km.

20181228_131512

(Locație poză: Sibiu)

Desigur, cu costuri astronomnice, ar putea fi (re)construită “faleza râului Bîc”. Doar că, e prea scump, și posibil, pământurile de acolo deja au proprietari cărora astfel de idei nu le va plăcea.

20181228_212637

(Locație poză: Budapesta)

Și tot ce am scris mai sus nu sunt “mofturi” ale unui grup de câteva mii de alergători. Sunt o soluție securizată pentru bicicliști, inclusiv și pentru a se deplasa dintr-un sector în altul fără riscul de a se plimba pe parbrizul maxi taxi-ului.20181229_140626(Locație poză: Salzburg)

Tandemurile ar mai dispersa oamenii din parcurile agglomerate, cum ar fi Valea Morilor sau Valea Trandafirilor. În plus, pe lângă alergători și bicicliști, un mare mulțumesc ar spune și familiile tinere cu copii și oamenii în etate, care cu plăcere ar diversifica rutele.

20181229_115144

(Locație poză: Salzburg)

Și, în final, se poate spune cu ușurință ca avem de rezolvat în acest oraș și probleme care par mai stringente, doar că bani pentru astfel de scopuri au fost și sunt în bugetul municipal în fiecare an. Și ei sunt cheltuiți pentru micro-proiecte răzlețe, fără o viziune globală față de dezvoltarea orașului și, respectiv, fără un rezultat palpabil pentru capitală.

#myvolvoultrarace este un proiect susținut de DAAC HermesDonaris Vienna Insurance GroupAvante RetailChateau Vartely Wine. Culture and Leisure ResortGarmin MoldovaRed Bull

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *