TransGranCanaria – pe jos de la un mal al oceanului la altul!

20180223_121717

Din cele câteva zeci de competiții de trail running, care sunt organizate pe Insulele Canare pe parcursul unui an și cele câteva mii în toată Europa, Trans Gran Canaria rămâne cea mai importantă, nu doar pe plan regional, dar și internațional. A demonstrat-o și ediția 2018. În acest an la cele șase curse (17 km, 34 km, 42 km, 65 km, 128 km și 269 km) au participat 4130 de sportivi din 72 de state, inclusiv doi sportivi din Republica Moldova. Evenimentul a fost mediatizat de peste 120 de echipe de ziariști sportivi.

20180223_111611

După ce anul trecut am participat la cursa de 84 km, pentru acest an am ales din meniu distanța de 125 km. Distanță care în 2018 a suferit o serie de schimbări, dar despre aceasta mai târziu.

20180223_111504

Ca și fiecare eveniment sportiv major, competiția Trans Gran Canaria este organizată la cel mai înalt nivel, cel puțin până în momentul startului. „Statul major”, inclusiv startul și sport-expo, sunt amplasate la extrema sudică a insulei Gran Canaria, asigurând astfel o climă mult mai blândă în această perioadă a anului. La ediția 2018 a fost un pic mai răcoros, cu o temperatură de un pic peste 20 de grade.

20180222_141844

Datorită bunei organizări, ridicarea kit-ului de participare durează câteva minute. Tot atâta timp îți ia să faci o tură pe la gheretele participanților la sport-expo – vreo patru comercianți de echipamente sportive, două ale organizatorilor și încă vreo 4-5 care promovează alte trailuri din Spania.

20180223_111436

După aceasta rămâne doar să activezi regimul „focă” și să acumulezi energie pentru alergare.

180223_salida_125_01

Startul pentru distanța de 125 km e la 23.00, cu pornire din orașul Las Palmas de Gran Canaria – capitala administrativă a insulei.

12345

Pot spune cu siguranță că în ultimii ani nu am mai avut un start atât de plin de muzică, focuri de artificii și sute de localnici care au ieșit să salute alergătorii.

La fel de plini, doar că de nisip, au fost și adidașii după cei vreo trei kilometri de plajă, după care au urmat alți kilometri de alergare prin suburbiile orașului, inclusiv prin clădirile a diverse întreprinderi și depozite. Imediat după aceasta au urmat poteci de câteva zeci de centimetri pe care era imposibil să depășești ambuteiajele de alergători. În plus, furtuna din ziua precedentă a transformat unele porțiuni în mlaștină, acest lucru încetinind și mai mult înaintarea, mai ales în pante.

20180224_073807

„Adevărata față” insula și-a arătat-o abia după primii 20-30 de kilometri, inundând alergătorii cu soare și verdeață.

20180225_082917

Mai spre mijlocul cursei, au început să apară priveliștile cu munți fioroși până la linia orizontului, potecile rămânând destul de comfortabile pentru alergare.

20180224_094854Spre mijlocul cursei, alergătorii au constatat că distanțele dintre punctele de alimentare și hidratare nu corespund cu cele menționate în descrierea cursei, acestea depășind în unele cazuri distanța prevăzută inițial cu până la 6 km. Astfel, acest haos a devenit principalul dușman al alergătorilor, dehidratarea provocând mari probleme de ordin fizic și psihologic.

20180225_082748

Prima din porțiunile mai dificile a fost cea cuprinsă între kilometrii 63 și 85. Soarele arzător a topit rapid rezervele de apă, iar priveliștea din zonă – orice dorință de a mai alerga mai departe : ).

20180224_150502

Pe această porțiune m-au susținut mult produsele SIS – Science in Sport, inclusiv gelurile care nu au fost deloc enervante pe durata întregului traseu, dar și shot-urile cu cofeină. Voi povesti mai detaliat despre echipamente într-o altă postare.

20180223_082512
Traseul a devenit deosebit de iritant după kilommetrul 95, când potecile care treceau pe marginea unor prăpăstii arătau mai degrabă ca niște râuri din pietre instabile și umede. În plus, spre kilometrul 100 am simțit că mă fură somnul, lucru care mi-a suplinit rezerva de emoții.

20180224_172747

Spre km 110 potecile au devenit mai „curate” și mai largi. O nouă provocare a fost distanța de la kilometrul 110 până la 125, când „râurile de pietre” pe care alergam au devenit mai agresive – pietrele fiind mai mari și mult mai instabile. Acest traseu interminabil îl țineam minte din anul trecut, de aceea eram sigur că, mai devreme sau mai târziu, el va trece.

20180224_120949

Spre final, competiția Trans Gran Canaria, în special la distanța km 125, a devenit mult, mult, mult mai spectaculoasă din cauza schimbării traseului. Organizatorii au mai exclus asfaltu și au gonit alergătorii pe crestele care înconjoară principalul canion al insulei. Această cursă a oferit alergătorilor posibilitatea de a descoperi adevărata splendoare a acestei insule.

20180224_081116

Ce ține de organizare, am mai spus că toate mișcările până la linia startului sunt ideal gândite și executate. Doar că după aceasta începe haosul care dă peste cap orice strategie de alimentație. Cât ține de punctele de alimentare, ele au „sărăcit” substanțial, fiind păstrată dispoziția din satele pitorești în care localnicii s-au înrolat în rândurile voluntarilor și au susținut sportivii cu tot felul de snack-uri, fructe uscate și citrice.

20180224_112311

Această competiție, la fel ca și UTCP, mi-au demonstrat încă o dată cât de important este echilibrul psihologic. În orice cursă trebuie să fii conștient la fiecare moment că finișul este inevitabil. Însă el se mișcă spre tine doar dacă tu mergi spre el.

20180225_082833

Indiscutabil, sunt momente în care nu mai ai puteri, la fel cum sunt momente în care îți că ai prins din nou aripi. La mine acest moment a fost la kilometrul 106. Fie din cauza oboselii, fie din cauza dorinței de a deschide cât mai repede prima bere, dar din acest moment am tot alergat simțind că sunt în stare să mai fac câteva zeci de kilometri.

p.s. În acea noapte n-am mai apucat să deschid berea. Am recuperat după)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *