Etna Trail – furtună de pietriș pe “valurile” lavei

EtnaTrail trebuia să fie o competiție “de umplutură” pentru un mic concediu. Acesta este unul din puținele cazuri (care sper să devină o practică) în care am căutat un trail pentru locația și perioada selectată, dar nu invers – “construcția” concediului în jurul unui trail.

20170723_063612

Ca și în majoritatea altor trailuri din clasa medie, netul oferă puțină informație. Câteva planuri cu alergători pe câmpuri negre de lavă, câteva secvențe video cu oameni ajunși la finiș și atât. Cu alte cuvinte, poze de pe locuri unde a călcat picior de fotograf (apropo nu am întâlnit nici unul pe tot parcursul traseului).

20170723_181400

Italia, Sicilia în particular, este una din cele mai accesibile destinații pentru acei care vor să alerge trail-uri interesante mai departe de România, unde sunt concentrate unele din cele mai frumoase și interesante alergări montane.

20170721_185200

Cu un bilet la avion de 50-100 de euro din București sau Iași (tur-retur, în condiția procurării din timp), bilete la tren sub 10 euro pentru raze de 100 kilometri, cazări de 30 euro per noapte și desigur prânzuri sau cine sub 20 de euro de persoană cu tot cu un pahar de vin, Sicilia este campionul accesibilității comparative cu regiunile de centru sau nord-ul Italiei.

20170721_181438

Deci, drumul de la Catania spre orășelul de unde trebuia să se dea startul a durat puțin sub trei ore, cu un tren regional care înconjoară muntele Etna.

20170722_071521(0)

Este o linie dedicată doar acestui munte, majoritatea dintre gările presărate pe această cale ferată având posibilitatea să concureze pentru orice western.

20170722_101618

20170722_071301

La fel și orășelul Linguaglossa. Cam “jerpelit”, inundate de tot felul de monumente istorice și de picturi pe fațadele caselor. Cu două străzi centrale, care formează un T și multă lume, tradițional gălăgioasă.

20170722_115733

20170722_134155

20170722_131136

Tabăra EtnaTrail era situată strategic la intersecția acestor două străzi centrale. Contrar prețului “astronomic” de participare (invers proporțional solicitărilor de formă fizică pentru participare), dublu față de Madeira Island Ultra Trail, tabăra EtnaTrail arăta în stilul acestui orășel.

20170722_110954

20170722_133514

Doi-trei oameni la eliberarea kiturilor de start, o persoană la o tarabă cu câteva tricouri și șepci, iar în piața din față câteva boxe și o pistă de start/finiș de vreo 5-6 metri. În schimb, pasta party, poate reabilita orice nemulțumiri de până la start, propunând câteva feluri de pastă cu legume, presărate cu câteva tipuri de cașcavaluri și alte adaosuri, componența cărora a rămas pentru mine o enigmă.

20170722_193110

În premieră, pentru mine, start-ul era dat duminică 0.00. Pe de o parte, după pasta party de la 20.00-22.00, e imposibil să mai adormi, pe de alta – o bună parte din traseu îl alergi pe răcoarea nopții.

20170722_233330

20170722_234151

Primii vre-o 10 kilometri după start șerpuiesc prin localitățile din preajmă pe poteci din pietriș și pietre mai mari, posibil, fiind un filtru pentru cei neatenți pentru ca să-și “rupă” picioarele până a ajunge în locurile inaccesibile pentru serviciul de urgență. Apoi încă câteva ore am șerpuit prin preajma muntelui, ca într-un moment să o pornim spre vârful lui.

20170723_061835

20170723_060448

Ași vrea să menționez construcția interesanta a traseului. Primii 40 de kilometri e doar o urcare până la o altitudine de 3000 de metri, apoi o coborâre, un munte în jumătate și ultima urcare pe Etna, după care o coborâre de vre-o 20-30 de kilometri.

altimetria_94km_raidlight_etnatrail

Specificul urcărilor și coborârilor este tipul de suprafață. Aici el e de două feluri (cu excepția puținelor drumuri) fie e un terci din prundiș cu scrum, fie lava pietrificată.

20170723_063612

În primul caz, e extrem de anevoios să urci pentru că picioarele se scufundă în acest “terci” pornind la vale sub greutatea corpului. Din aceeași cauză pe o astfel de suprafață nu există poteci.

20170723_081538

20170723_082358

Orice furtună medie șterge orice urmă de om. În schimb la vale poți sălta ca o gazelă (de 85 de kilograme), riscând, la fel din cauza viscozității să “aterizezi” în stilul pinguinului.

Doar că scrumul și pietricele mici pătrund prin orice țesătură de protecție, cimentând degetele în interiorul adidașilor. Din această cauză după fiecare coborâre ești nevoit să te oprești și să faci extracție de prundiș.

20170723_072042

Prima urcare a fost cea mai istovitoare și nu doar din cauza suprafeței instabile. M-am implicat în această aventură la o săptămână după 105 km de la Marathon7500 și nu am reușit să mă recuperez îndeajuns pentru un nou start.

20170723_072047

20170723_112200

 

Și aici, după trecerea primei jumătăți de traseu au început negocierile cu sine însuși. Ambele părți dorind același lucru, să abandonez, doar că cea care era deschis pe această poziție avea mai multe argumente.

20170723_065740

Și, la fel ca și la Transilvania, la fel ca la Marathon7500, am luat decizia să cedez și să abandonez. Pentru 10 minute, după care am zis să pornesc în a doua jumătate pentru că, lejer, voi putea abandona mai târziu. Și, încetul cu încetul, “motorașul” s-a repornit.

20170723_063733

În a doua jumătate au început câmpurile interminabile de lavă. Tot felul de forme și o alergare pe valuri, dacă aceste “sughițuri” de accelerare pot fi numite astfel. La +37 de grade e greu să te zbengui fericit pe o tava din piatră.

20170723_133943

20170723_142707

20170723_141410

Și pentru că organizatorilor li s-a părut competiția prea “simplă”, ei au modificat, pe ultima sută de metri, amplasarea punctelor de alimentare. Desigur au anunțat despre acest lucru – în seara precedentă, în italiană.

20170723_155633

Astfel, toate calculele mele s-au dus pe “apa sâmbetei”, pe ultimele 30 de kilometric fiind nevoit să dozez câte trei gâturi de apă la fiecare jumătate de kilometru, iar apo la fiecare kilometru. În unul din segmente acest lucru m-a salvat.

20170723_072042

Cu un plus de “veselie” a venit și Mama natură. Nu era destul că diferența de temperatură la cei 3000 de metri era vre-o 25 de grade, pe Etna s-a stârnit un vânt astfel că un grup de alergător a abandonat doar pentru a nu coborî pe furtună. Și vântul nu e cea mai mare problemă în acest caz.

Zgura este o substanță foarte ușoară și aceste furtuni puternice ridică și poartă prin aer pietricele mai mari decât un grăunte sau bob de mazăre. La viteza vântului de la acele altitudini acestea devin un adevărat glonte. 

În final, la fel ca și la start, ai o nouă șansă să rămâi “fără picioare” alergând pe potecile de pietre, parcă aduse din munți de curenții de apă.

20170723_174426

Oricum, mai devreme sau mai târziu, ajungi la finiș unde primești o medalie. Și după peste 20 de ore de alergare prin pietriș, în sfârșit, vezi o bucată de lemn – medalia!

20170723_211934

Doar câțiva dintre prietenii mei au auzit prima reacție imediat ce am ajuns la finiș. Era doar dintr-un singur cuvânt și acesta nu era cuvântul extraordinar. Și nici nu însemna că eu vreau să revin vreodată la EtnaTrail. Dar după o noapte, după mai multe zile, vreau să spun că al 11 trail din acest an a fost unul deosebit, unul în care am acumulat o experiență unică. Desigur recomand acest trail, în special, că îl poți combina de minune cu o vacanță pe litoral la doar 6,9 euro distanță de locul trailului.

20170724_110133(0)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *