Tenerife Bluetrail – „cinci continente” timp de 10 ore

Din cauza numărului redus de participanți admiși, locurile la ultratrailurile spectaculoase „se duc ca pâinea caldă”.

IMG_20160610_194229

La fel a fost și cu Tenerife Bluetrail. Pentru a reuși, m-am înregistrat încă din februarie. Organizatorii propun sportivilor patru curse – MEDIA/20 km, MARATON/43 km, TRAIL/66 km și ULTRA/97 km.

IMG_20160611_104147

Din start m-am înregistrat pentru 43 km/2355 metri acumulare de nivel, dar după participarea la 42 km / 2400 metri, am decis să trec în categoria TRAIL (3252 metri pe hârtie și sub 3000 în realitate).

După experiența haosului artistic de la Maratonul din Roma mă așteptam la o tactică similară și de la frații spanioli. Dar nu a fost așa să fie. Calm și liniștit.

Un comportament la limita legendară a țărilor baltice. După am descoperit că cei de pe insula nu prea greșesc pentru că nu se prea grăbesc. Și asta e în toate. De la deservire până la transport.

IMG_20160610_143708

Din cauza unui număr cruțător de participanți (1750 din 36 de țări) și a unei perioade extinse pentru ridicarea numerelor (trei zile), în cazul meu procedurile au durat doar câteva minute. Sport Expo – cam sărăcăcios, atât la marfă cât și ca număr de vizitatori.

IMG_20160610_143649

Prețurile un pic mai mari decât în alte părți (De exemplu, Hipermarketul sportiv DECATHLON e doar la 10 km distanță). Din cele primite a bucurat doar maioul, în rest tot feluri de oferte promoționale, două jeleuri și o bandană.

IMG_20160610_143753

Chiar și așa, cele mai mari cadouri erau la 24 de ore distanță de noi. Din cauza reliefului și dorinței de a avea un finiș comun, participanții înscriși la diferite distanțe trebuiau să înceapă cursa din diferite localități și de la diferite ore.

IMG_20160609_205705

Cei care alergau 100 km trebuiau să străbată în lung toată insula, de la litoral la litoral. Noi, cei cu 66, start-am la 20 km de litoral din munți. Dintr-un sătuc cu câteva zeci de case și stradele înguste.

IMG_20160611_070903

Venit la locul de start am găsit vreo 300-400 de sportivi. Chiar dacă am venit cu aproape două ore mai devreme, le-am stat prin cozi la verificări de tot felul. În zori era o vreme de scurtă, iar spaniolii mai repede nu se mișcau.

IMG_20160611_073149

Voluntarii au verificat de la conținutul rucsacului (dacă sunt toate accesoriile obligatorii pentru supraviețuire), până la inscripționarea numărului de participant pe toată hrana pe care o purtam cu mine. Asta pentru că dacă vreun sportiv arunca resturile de ambalaj pe traseu, să fie depistat și descalificat în final.

IMG_20160611_075214

Start și a început numerotarea inversă a celor 67,5 km (două device-uri autonome au arătat această distanță, față de cea de 66 de km declarată de organizatori).

IMG_20160611_080424

Din start, tradiționalele ambuteiaje, chiar și la o prezență de câteva sute de sportivi. După – munții i-au întins pe sportivi, astfel încât mai schimbai o vorbă doar din 10 în 10 min când depășeai pe cineva sau erai depășit.

IMG_20160611_080945

Și acum puțin despre clima din Tenerife. E o insula împărțită de vulcanul Teide (3718 m) și un lanț de munți, în două regiuni.

IMG_20160611_131829_1

Cea de sud, cu temperatură constantă, în jur de 25-35 de grade anul împrejur, și nordul – inundat de nori care se „proptesc” în munți și asigură o climă mai “europeană”.

IMG_20160611_160956

Aici plouă mult mai des, ceață, iar în perioadele „reci” ale anului pot fi chiar și 15 grade, iar vremea se schimbă de la oră la oră, salturile de temperaturi ajungând și la 5-7 grade pe zi.

IMG_20160611_172904

Un prieten mi-a povestit că într-o zi de iarnă cu ploi și temperatură de15 grade au fost închise școlile și restricționată circulația pe autostradă, autoritățile considerând acest „cataclism natural” un pericol pentru sănătatea publică.

IMG_20160611_081506

IMG_20160611_101640

Cursa era împărțită în felul următor – două treimi pe partea de sud și o treime prin nord. Partea de sud a oferit „buchet generos” de variații de trasee.

IMG_20160611_110016

IMG_20160611_102156_1

Primii vreo 15 km fiind o acumulare continuă de înălțime pe pietre și pietriș de diferite dimensiuni. O parte din traseu trecea prin albii uscate ale unor râulețe de munte și pe lava scursă cândva din singurul vulcan de pe insulă, catalogat drept, teoretic, activ.

IMG_20160611_093651

Pe durata cursei l-am văzut cu toții din trei părți. Cei care au alergat 100 de km au avut posibilitatea să-l treacă (sub 4000 metri).

IMG_20160611_104324_1

IMG_20160611_124527_1

IMG_20160611_131758

Următorii 15 km mi-au dăruit „50 de nuanțe ale nisipului”. De la nisip alb din zona de pustiu, până la nisip ca tăciunele de la poalele vulcanului.

IMG_20160611_141844

IMG_20160611_131932

IMG_20160611_134835_1

Ca și pietrele, nisipul nu adaugă viteză de mișcare și nu face fuga deloc ușoară.

IMG_20160611_113542

„Oazele” de bucurie erau punctele de alimentare. Din puțina practică pe care o am la competițiile internaționale, la această cursă ne-au întâmpinat adevărate hipermarketuri.

IMG_20160611_113909

Sub zece feluri de diferite nucușoare și dulciuri, fructe (papaia, banane, portocale în gheață), câteva feluri de sandwich-uri, pasta cu trei feluri de sosuri și nelimitat isotonic, cola și apă plată. Din această cauză, o data la 20 de kilometri o bună parte din sportivi organizau adevărate picnicuri pentru 10-20 de min.

IMG_20160611_134315

Din cauza mentalității post-sovietice nu era sens să particip la aceste degustări. De frică să „nu rămân flămând” mi-am luat de „acasă” mâncare cât am putut duce.

IMG_20160611_113726

Din această cauză mă opream doar peste una și doar pentru a-mi umple rezervorul cu isotonic sau apă. La punctele de alimentare, soldații propuneau gheață tuturor, din care motiv vreo oră lichidul încă mai era rece.

IMG_20160611_143632

Ultima treime de traseu a dat peste cap tot ce am văzut până atunci pe insulă.

IMG_20160611_144446

Coborând prin nori am ajuns dintr-o stepă în jungla cufundată în ceață. O junglă în deplinul sens al cuvântului. Cu liane, palmieri și copaci de zeci de metri înălțime.

IMG_20160611_152556

Noile probleme – cărări de lățimea 0,75 de om, umezeala de 80% în combinație cu 30 grade temperatura de afară, cărări montane clădite din bârne (care la acel moment erau umede și instabile) și alte „bucurii”.

IMG_20160611_154306

Cel mai mare dezastru, însă, au fost ultimii 10 km. Cu un urcuș extrem de abrupt și scări interminabile.

IMG_20160611_153829_1

În final, o porțiune de câțiva kilometri alergați pe asfalt și drumuri clădite cu piatră.

IMG_20160611_181617

Sentimentul general în urma acestei curse au fost urcările interminabile. Urcări, urcări, urcări! Piatră, nisip, lava, glod, lemn ud, piatră, asfalt! Și toate acestea scăldate în niște peisaje extraordinare, irepetabile practic (în afară de vulcan) pe tot traseul.

IMG_20160611_182852

Indiscutabil o simbioză extraordinară între accesibilele trasee montane din Carpați sau Alpi și alte trailuri accesibile organizate în Spania. Practic, pe durata a zece ore am trecut munți, stepă, păduri și alte mostre de ambianță prezente pe planetă.

IMG_20160611_125910_1

Indiscutabil recomand această competiție tuturor. Cheltuielile de cazare și alimentare sunt cu 20%-30% mai mici decât în alte state europene care organizează trailuri, iar antrenamentele de până și de recuperare sunt aici mult mai plăcute.

IMG_20160611_101627

Acum despre prostiile mele din Tenerife Bluetrail. Lecția acestei competiții a fost STUDIEREA PLANULUI TRASEULUI.

IMG_20160611_104513_1

  1. Chiar și pentru un maraton pe asfalt trebuie să studiezi traseul pentru a alege strategia optimă de parcurgere a acestuia. Trebuie să știi din timp despre toate locațiile unde va fi necesar un efort esențial. Cu alte cuvinte, fiecare sportiv trebuie să decidă tactica competiției (e valabil și pentru cazul când vrei un timp mai bun, dar și pentru când doar vrei să ajungi la finiș).

IMG_20160611_102440

  1. Trebuie de optimizat la maxim încărcătura purtată. În special la distanțe lungi. Și cei care studiază traseul știu din timp unde vor putea completa rezerva de energie și apă. Cele 1-2 kg în plus nu te fac mai rapid și mai proaspăt.

IMG_20160611_110124

  1. Cunoașterea traseului oferă un confort psihologic sportivului. Știind toate surprizele din zona finișului poți evita epuizarea psihică și transforma finișul în plăcere și nu într-o colecție de cuvinte necenzurate.

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *